Electrosid Titu - Filipeștii de Pădure: Iarba verde de acasă

Între panouri publicitare prăfuite, menite să-ți imprime ideea că trăiești un "american dream", și blocuri aruncate de preamăritul conducător pe marginea DN7 întrezărim ceva verdeață. Suntem întîmpinați de culturi de porumb și varză (multă varză, doar e toamnă)...

Toate acestea, îngrijite cu multă atenție și dăruire de oameni calzi, lipsiți de aere metropolitane și de materialismul devenit definitoriu zilelor noastre. Vorbim despre o lume încă ruptă de putreziciunea capitalismului prost interpretat, pe scena derizoriului. Şi, pe lîngă toate acestea, găsim iarbă... Destulă iarbă... Îndeajuns de multă cît să joci un meci de fotbal. Printre cîțiva plopi pierduți pe muchia șoselei, răsare un stadion... Cu toate că poartă amprenta dictaturii ceaușiste, are un farmec aparte. La o primă vedere, instalația de nocturnă pare a nu-și găsi locul lîngă mica arenă. Puținele băncuțe galben-albăstrui, curățate de ploaie ce abia a trecut, oferă o senzație plăcută, de spațiu intim.

O mînă de spectatori se îndreaptă agale spre tribună, înarmați cu arhicunoscutele semințe și nelipsitele goarne. E o atmosferă de familie – se aruncă ironii fine, apar tachinări ce stîrnesc rîsul celor prezenți, însă nimeni nu se supără. Murmurul fanilor vine ca o chemare în teren a jucătorilor. Fotbaliștii driblează băltoacele și noroiul ce le taie calea dinspre vestiare către gazonul îngrijit. Iarba se prezintă impecabil, ar putea face mîndră și o primdivizionară. La vederea favoriților, un suporter înfierbîntat își face simțită prezența: “Să nu vă fie frică! Titu cîștigă! Să nu vă fie frică! Titu cîștigă!” și ”Ole, ole, ole! Ăstă-i Titu, ole!”.

Da, Titu. Mai precis, Electrosid Titu. Jucătorii Electrosidului înfruntă Filipeștii de Pădure, avîndu-l ca vîrf de lancie pe Ionică Marinică, fost divizionar A, la Jiul Petroșani. Partida se desfășoară în cadrul etapei a 12-a din seria C3. Arbitrul fluieră începutul partidei, în timp ce ne ocupăm locul lîngă teren. Furați de frumusețea tușierei, fotbaliștii din Titu nu deslușesc un contraatac rapid al Filipeștilor și primesc gol. În ciuda unui pressing continuu, gazdele nu găsesc drumul spre poartă. Abia spre finalul primei reprize, vedeta Marinică reușește să readucă liniștea în sufletele fanilor dîmbovițeni, cu o lovitură de cap bine plasată. Se intră cu 1-1 la cabine.

Doi jucători ai Filipeștilor se îmbărbătează după fluierul de pauză al arbitrului: ”Hai, bă, încă se poate! Plecăm cu puncte de aici!”. În partea secundă descoperim un alt Electrosid, mult mai sigur pe propriile forțe. Lipsa rezistenței fizice duce la pierderea posesiei pentru jucătorii Filipeștiului, aceștia nefiind capabili să dea o replică pe măsură celor din Titu. Același Ionică Marinică mai înscrie 3 goluri, asigurînd victoria galben-albaștrilor, unul dintre ele fiind o adevărată capodoperă, o lovitură liberă de la 25 de metri, bătută direct în vinclu. Pe finalul partidei, avalanșa de greșeli a defensivei oaspete a condus la înscrierea a încă unui gol pentru Titu. Galeria exultă și își cheamă favoriții la apel, sărbătorind cîștigarea celor 3 puncte.
Nu puteam părăsi stadionul fără a discuta cu cel mai longeviv antrenor al seriei C3, Nicolae Croitoru. Cu un bun simț și o eleganță ieșită din comun, din care ar trebui să învețe multe personaje implicate în sportul rege, acesta a vorbit despre lotul pe care îl are la dispoziție, subliniind că dorește să pună accentul pe îmbinarea prospețimii tinerilor cu experiența unor jucători căliți în divizii superioare.

”Ştiam că e o diferență de valoare, însă întotdeauna ne respectăm adversarii. După mine, avem cea mai puternică echipă din serie, cu toate că sunt mulți fotbaliști tineri. Media de vîrstă e de 21 de ani. Aproape toți jucătorii din lot sunt produse ale școlii de fotbal de la Nucet, principala pepinieră a fotbalului dîmbovițean. Sunt bucuros că un fotbalist de valoarea lui Marinică a ales să vină la Titu. Îl cunosc de mult timp, i-am fost diriginte la Nucet.

Am fost în aceeași serie cu Victoria Brănești, iar meciurile cu ei din sezonul trecut au fost strînse. Am ținut piept cu brio acestei surprize a ligii secunde. Nu mă așteptam ca Brăneștiul să aibă un parcurs atît de bun, însă mă bucur pentru ei. Momentan nu ne gîndim la promovare, dorim să construim o echipă puternică și omogenă, care să poată ataca titlul în cîteva sezoane. Pentru noi, principalul obiectiv este renovarea stadionului din Titu, care se va face în următorii doi ani.”

Nu l-am putut neglija pe Ionică Marinică, eroul partidei.

”Vine un moment în viață în care banii nu mai contează. Familia trebuie pusă pe primul plan. Am venit liber de contract, după desființarea echipei din Pucioasa și, cu toate că am avut avut oferte de la Chiajna și de la alte cîteva divizionare secunde, am ales să lucrez cu domnul Croitoru. Locuiesc în apropiere de Titu și sunt atașat de aceste meleaguri. Am deja 9 goluri marcate pentru echipă, însă nu vizez titlul de golgheter în C3”, a declarat fostul jucător al Jiului.

În drum spre capitală, am realizat că și fotbalul mic trezește aceleași pasiuni, aceeași încrîncenare și dorință de afirmare ca și cel dictat ”valize” și "brichete". Inocența celor implicați face, uneori, mai plăcută o partidă de C decît una de Liga I. E mai interesant un meci care se desfășoară în noroi, pe terenuri denivelate, decît unul care lîncezește în mocirla aranjamentelor. Lipsa banilor și condițiile nefavorabile îi face pe acești jucători să capete respectul spectatorilor și să smulgă ropote de aplauze, în ciuda unor execuții tehnice mai puțin strălucite.

Text și fotografii: Daniel Djamo și Ştefan Constantin